Într-o lume în care frumusețea este adesea măsurată în kilograme și centimetri, iar imaginile retușate nerealist ne înconjoară, mulți dintre noi ne simțim presați să corespundem unor idealuri nerealiste. Standardele impuse de societate, social media, mass media ne afectează profund percepția despre noi înșine și contribuie la apariția unor probleme de sănătate mintală.
Într-o călătorie la Mănăstirea Neamț, am rostit o rugăciune sinceră. Aveam doar 14 ani și mă aflam în fața unei icoane cu puteri miraculoase. Nu am cerut sănătate sau bogăție, ci am implorat să fiu “slabă”, simțind ca doar așa voi fi acceptată, plăcută, iubita de ceilalți. Paradoxal, nu credeam în Dumnezeu, dar mă copleșea senzația ca voi fi iubita si mă voi simți adecvata doar daca voi avea mai putine kilograme (viața mi-a demonstrat mai târziu ca voi fi iubita din cu totul alte motive decât dimensiunile mele).
Acest moment a lăsat o amprentă puternică asupra mea…pe atunci nu am realizat, nu aveam atâtea informații ca acum. Salt în timp până în prezent, când am trecut granița către a doua jumătate a vieții mele si mă aflu la vârsta de 40 de ani. Ecourile acelei rugăciuni încă răsună în interiorul meu. Nu este vorba doar de imaginea corporală, ci și de stima de sine și sănătatea mintală. Cum a modelat această experiență înțelegerea mea despre acceptare și frumusețe?
Am început să mă întreb (evident ani mai târziu, nu atunci): ce înseamnă să fii frumoasă? Cum pot să-mi accept corpul așa cum este, să îmbrățișez imperfecțiunile și să mă simt în largul meu? Fotografia a devenit un instrument de explorare, un instrument terapeutic (atât pentru mine cât si pentru clientele mele) pentru ca are puterea de a transforma. În fiecare cadru am găsit o parte din mine, o frumusețe autentică care nu se măsoară în kilograme, care nu intră în standardele impuse de societate. Și astfel, am făcut pași mici pentru omenire, dar mari pentru mine către acceptarea de sine. Am învățat să fiu mândră de fiecare curba a corpului meu, să îmbrățișez vulnerabilitatea, dar si puterea acestui corp minunat care mă poarta prin lume si oferă o casa sufletului meu.
Fiecare om are o poveste, iar fotografia poate fi oglinda în care să o descopere. Acceptarea și compasiunea față de sine sunt esențiale în fața presiunilor impuse de standardele de frumusețe. Hai să cultivăm iubirea de sine și să găsim pace în propriul corp și in propria minte. Să continuăm să explorăm, să ne apropiem de noi înșine și să celebrăm frumusețea autentică, indiferent de centimetri sau kilograme. Sa ne bucuram de fiecare experiența pe care viața ne-o scoate in cale, indiferent de conformația corpului.
Ești gata sa te lași văzută, sa faci un pas mare pentru TINE către acceptare si iubirea de sine? Ești gata sa strălucești in fata aparatului meu de fotografiat?
